Unii imi reproşează că nici nu ştiu să dau bună ziua pe stradă. Hm, păi ar trebui de fapt, ei să mă salute pe unde mă intâlnesc pentru că nu am ciocnit valiza la academie cu vreunul. Ce, ei şi-au tocit coatele invătând ca sa treacă cu brio toate sesiunile! Chiar dacă sunt tânăr, rodul muncii mele iată s-a implinit: am fost numit comandant peste o garnizoană de jandarmi. E adevărat că e formată doar din 35 de militari dar ce contează, ăsta-i doar începutul! Dar mândria mea cea mare a fost că a sosit ziua cea mai importantă şi m-am însurat. Vorbesc de 6 ani, de când eram un simplu militar, cu aleasa inimii mele, o superbă fată de lângă o comună vecină cu garnizoana unde am fost repartizat. Nunta am făcut-o aşa cum se cuvine, fără lucruri care să ştirbească prestigiul meu adică furtul miresei, mânjitul cu tort, dedicaţii pentru meseni, karaoke sau alte alea. Fără băşcălie, ce naiba, doar sunt ditamai comandantul! Totul a decurs normal şi chiar dacă au încercat unii să întreacă măsura le-am retezat-o simplu printr-o privire sobră şi o bătaie de obraz. Am avut o grămadă de invitaţi şi am strâns mulţi bani la nuntă, o adevărată avere de aceea ne-am permis luxul de a ne petrece luna de miere la Cannes, în Franţa mai ales că eu cunosc bine limba franceză. Mon dieu ce merveilleux e aici! Soarele ne desfată cu mângâierea lui şi briza îi flutură iubitei părul întocmai ca şi steagul Franţei înfipt deasupra foişorului de unde ne admiră un salvamar. -Hello mon amour! îi face iubita mea cu mâna -Îl cunoşti? râd eu -Da, e iubirea vieţii mele, Michel. L-am cunoscut pe internet acum trei ani si-l iubesc foarte mult. Ne-am întâlnit de câteva ori, a venit în România după mine.Banii de la nuntă o să-i cheltuiesc cu el. E trist că-ţi zic toate astea abia acum dar asta-i viaţa. Eu am aranjat să venim aici ca să-l văd şi să pot să-ţi spun adio! mai zâmbi ea şi deodată se urcă brusc în foişor alături de individ dăruidu-i un sărut pătimaş, franţuzesc. Rămăsei interzis câteva clipe. E o glumă? Apoi îmi dădui seama ce prost am fost că am acceptat să depunem toţi banii de la nuntă într-un cont pe numele ei! Şi-atunci sângele mi se urcă brusc la creier că nici nu ştiu cum am ajuns sus la individ de i-am dat un brânci pur şi simplu de acolo peste nişte cearceafuri cu oameni. În nebunia mea am pus mâna repede pe portavocea salvamarului începând să strig cât mă ţineau puterile: -HELP! Je suis le commandant du garnison Moreni, Roumanie!...Ţipete, uluială însă de undeva de unde căzuse salvamarul se ridicară doi zdrahoni care mi se adresară în cel mai neaoş grai oltenesc: -Te suişi la comandant?... Dă-te jos că te-ncingem de nu te vezi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu