Unii imi reproşează că nici nu ştiu să dau bună ziua pe stradă. Hm, păi ar trebui de fapt, ei să mă salute pe unde mă intâlnesc pentru că nu am ciocnit valiza la academie cu vreunul. Ce, ei şi-au tocit coatele invătând ca sa treacă cu brio toate sesiunile! Chiar dacă sunt tânăr, rodul muncii mele iată s-a implinit: am fost numit comandant peste o garnizoană de jandarmi. E adevărat că e formată doar din 35 de militari dar ce contează, ăsta-i doar începutul! Dar mândria mea cea mare a fost că a sosit ziua cea mai importantă şi m-am însurat. Vorbesc de 6 ani, de când eram un simplu militar, cu aleasa inimii mele, o superbă fată de lângă o comună vecină cu garnizoana unde am fost repartizat. Nunta am făcut-o aşa cum se cuvine, fără lucruri care să ştirbească prestigiul meu adică furtul miresei, mânjitul cu tort, dedicaţii pentru meseni, karaoke sau alte alea. Fără băşcălie, ce naiba, doar sunt ditamai comandantul! Totul a decurs normal şi chiar dacă au încercat unii să întreacă măsura le-am retezat-o simplu printr-o privire sobră şi o bătaie de obraz. Am avut o grămadă de invitaţi şi am strâns mulţi bani la nuntă, o adevărată avere de aceea ne-am permis luxul de a ne petrece luna de miere la Cannes, în Franţa mai ales că eu cunosc bine limba franceză. Mon dieu ce merveilleux e aici! Soarele ne desfată cu mângâierea lui şi briza îi flutură iubitei părul întocmai ca şi steagul Franţei înfipt deasupra foişorului de unde ne admiră un salvamar. -Hello mon amour! îi face iubita mea cu mâna -Îl cunoşti? râd eu -Da, e iubirea vieţii mele, Michel. L-am cunoscut pe internet acum trei ani si-l iubesc foarte mult. Ne-am întâlnit de câteva ori, a venit în România după mine.Banii de la nuntă o să-i cheltuiesc cu el. E trist că-ţi zic toate astea abia acum dar asta-i viaţa. Eu am aranjat să venim aici ca să-l văd şi să pot să-ţi spun adio! mai zâmbi ea şi deodată se urcă brusc în foişor alături de individ dăruidu-i un sărut pătimaş, franţuzesc. Rămăsei interzis câteva clipe. E o glumă? Apoi îmi dădui seama ce prost am fost că am acceptat să depunem toţi banii de la nuntă într-un cont pe numele ei! Şi-atunci sângele mi se urcă brusc la creier că nici nu ştiu cum am ajuns sus la individ de i-am dat un brânci pur şi simplu de acolo peste nişte cearceafuri cu oameni. În nebunia mea am pus mâna repede pe portavocea salvamarului începând să strig cât mă ţineau puterile: -HELP! Je suis le commandant du garnison Moreni, Roumanie!...Ţipete, uluială însă de undeva de unde căzuse salvamarul se ridicară doi zdrahoni care mi se adresară în cel mai neaoş grai oltenesc: -Te suişi la comandant?... Dă-te jos că te-ncingem de nu te vezi!
Antrenamentul istovitor se terminase. Baietii mersera la dusuri. Acolo printre siroaiele de apa binefacatoare Mutu il intreba pe Tamas: -I-ai zis lu Piticu? -I-am zis da cica nu merge ca nu se simte prea bine. A tras tare la antrenament si e obosit. -Vezi, ai grija cu asta sa nu ne sifoneze! isi exprima ingrijorarea Mutu -Cine ma, Torjica? Fugi d-aci ca am mai facut cu el d-astea! il linisti Tamas, de la el stiu reclama aia a lui Minculescu. -Ce reclama? -Aia cu atmosfera e ciudata cand bei numai apa plata! -Pai parca joaca la "U" Cluj. Ce, s-a apucat acu de reclame ? -Nu ma, nu Niculescu! Am zis Minculescu, ala cu ficatul de 20 de kile, solistul de la Iris. Dupa ce esti mut mai esti si surd? il ironiza Tamas -He-he! Du-te-n mata! Seara veni pe neasteptate. Dupa ce se terminara partidele de rummy sau de biliard din holul hotelului nea Piti dadu stingerea pe la 22.30 dar ramase acolo impreuna cu staful tehnic din doua motive: pentru a discuta despre meciul ce urma dar si pentru a taia din fasa orice eventuala tentativa de a parasi hotelul a vreunui doritor de aventuri.Pe la 23.30 Mutu bate intr-o usa Cioc-cioc! -Ba Tamas esti gata? -Da sunt,deschise Tamas usa si ramase perplex: Bai Adriane, ai innebunit, te-ai deghizat in ospatar? -Taci ma ca numai asa merge sa iesim din hotel, ia astea pe tine! si-i intinse si lui o uniforma. Si Tamas se conforma dar isi exprima indoiala unei astfel de reusite: -Te-ai tacanit de tot, daca ne confunda vreo unu pe hol si ne trimite la bucatarie? -Cu atat mai bine...mancare, bautura...trai pe noi! rase Mutu. Apoi traversara holul, coborara niste scari in viteza si vazandu-l pe antrenor in calea lor discutand cu Florin Marin, secundul, intuira pericolul si Mutu facu calea intoarsa si-i explica lui Tamas: -Hai p-aci sa iesim prin spate! si deschise o usa intrand intr-o magazie. -Bai nu vad nimic, e intuneric bezna! -Asta-i adevaratul antrenament, nu ce face nea Piti cu noi. Sa simti adversarul cu ochii inchisi! Trosc! Na, ca am rasturnat,cred dupa miros, vreo naveta cu wishky... -Ba, ce pacat! regreta Tamas si iesi afara odata cu partenerul lui de escapade. -Arunca uniforma in tomberonul asta! il indemna Mutu. -Ce bine ca am evadat de la Satana din batatura, zimbi Tamas -Fac eu cinste, il incuraja Mutu, hai sa-l vedem acu pe dj-ul ala Zet de ce e in stare , am vazut in treacat afisul cu el. -Ok, ma iau dupa tine, tu esti capitanul! -Stii reclama care urmeaza sa o fac in seara asta in restaurant? -Ce reclama? -Nationala e ciudata daca bea doar apa plata! rase Mutu -Ba, m-ai omorat! hohoti Tamas.Se cunoaste ca esti un adevarat capitan si in afara gazonului. Stai sa-mi notez in agenda si scoase repede agenda si pixul din buzunarul de la piept, ca sa le dau replica si la altii ca poate maine uit cum ai zis. Tare asta, tare de tot! mai spuse si dezbracand uniforma de ospatar o arunca cu ciuda in tomberon. A doua zi intarziara o ora de la antrenamentul de dimineata. Nea Piti ii trase deoparte: -Ba, ce-i cu voi, nu va recunosc. Ce-ati facut asta noapte, nu v-ati odihnit, v-ati luptat cu tantarii? Tamas lasa capul in jos: -Nu nea Piti. De ce sa te mintim?...am fost la un spectacol cu dj Zet si am intarziat dar sa stii ca n-am baut decat apa plata. -Zau? facu antrenorul Si actele astea cu agenda ale cui sunt? Le-au gasit si mi le-au adus aia ce incarca gunoiul de la hotel. Ia uite ce scrie in agenda: Nationala e ciudata daca bea doar apa plata!
-Pluton drepti! ne ordonă plutonierul si apoi ne inspectă pe fiecare in parte de sus până jos luându-şi o mimică sobră. -Bă, cui îi place muzica? Nimic. Nici un răspuns. -Nu se aude? -Nouă, dom plutonier, cred că tuturor, indrăzni cineva. -Aşa bă, aşa vă vreau! Astăzi vom ingropa anul. Ghiţă, Paraschive, Lulea fiindcă tot vă place muzica duceţi-vă la fanfară si ajutaţi-i să-şi care instrumentele să ne cânte colo sus pe deal. Am aprobare de la colonel. Iar restu faceti chetă să cumpărăm un porc să-l facem la ceaun. Executarea! Zis şi făcut. Ne împrăştiarăm care încotro, unii după porc, alţii după băutură, alţii la fanfară. Si petrecerea începu, ţuica curgea, limbile se dezgheţară şi fanfara ne ţinea isonul. Şoriciul disparu repede în burţile noastre de parcă porcul ar fi fost făr de obraz. -Eremia! strigă plutonierul după câteva pahare de ţuică, Hai dracu-ncoa nu mai sta ca fraieru în postul de santinelă la doi paşi de petrecere vino sa bei cu noi! -Nu pot dom plutonier că sunt de gardă şi dacă mă prinde caporalul de schimb mă pedepseste! -Ce naiba te am aşa de prost, păi caporalul e mai tare ca mine? Eu îţi ordon să vii încoa! -Bine dom plutonier. Eremia lăsă arma în post şi veni la noi. Îi dădurăm şi lui să bea. Petrecerea era în toi. -Bă, hai să dansăm! zise la un moment dat plutonierul -Ce să dansăm? aproape că intrebarăm în cor -Dansul plutonierului! -Păi cum e aia? veni pe buzele tuturor întrebarea -Las că stie muzicanţii. Ziceti mă! Si fanfara incepu să cânte dansul pinguinului. -Nţţ! nu e asta! exclamă plutonierul. Apoi urmă meneaito, brasoveanca, vals, tango, gică petrescu, margareta pâslaru, dan spataru...n-a murit! etc -Nu, nu si nu! tună plutonierul, Vreau dansul plutonierului! Ce?? nu stiţi? Membrii fanfarei ridicară din umeri. -Toata lumea culcat! Salt înainte! Culcat! Salt înainte! Ce paşştele mamii voastre nu ştiţi nici măcar atâta lucru? Şi printre gâfâieli, icneli şi salturi apăru Eremia cu arma din post -Morţii mătii de plutonier! hai să vedem cum e dansul tău! şi trase o rafală de gloanţe către picioarele plutonierului. Acesta dansă involuntar.
Ion se scarpina cu stanga in cap. O musca se asezase in par si avu o senzatie neplacuta. Coasa se lipise de mana lui si parca singura ii cerea miscarile de dute-vino. Mai avea putin si termina. Pornise de dimineata dar totusi aproape ca-l prinsese miezul zilei. Deodata o fierbinteala ciudata il cuprinse, il lua cu lesin si cazu din picioare. Musca isi relua atacul dar Ion nu mai raspunse si-atunci ea isi infipse trompa in pielea capului. Coasa sarise intr-o parte din inertie iar gura lui Ion gusta din miresma lucernei prospat culcate. Murise? Nu. Inima lui se sforta cu putere strigand inspre viata. Atunci, asa cazut, il zari din intamplare vecina Dorina ce tocmai venise sa vorbeasca cu el la gard sa-i coseasca si ei. Ea dadu alarma si imediat aparura si rudele si vecinii. Ion era inert dar traia. Il luara pe brate si-l scoasera in strada. Dadura telefon la 112, la Salvare dar comuna lor, Maciuca, era predestinata sa se linga pe maciuca pana aparea o salvare catre cel mai apropiat spital, cel de la Balcesti, pentru ca singura ambulanta disponibila era plecata la un alt caz si atunci un vecin se oferi sa transporte bolnavul cu dacia lui pana se facea transbordarea in salvarea propiu zisa. Numai ca din departare se auzira sirenele binefacatoare ale unei salvari. Nea Ghita, unchiul lui Ion, aproape ca se propti in mijlocul strazii vazand ca masina nu are nici un gand sa opreasca. Soferul ambulantei frana brusc intuind pericolul, rasuci volanul, autovehicolul se balansa si usa din spate se deschise din cauza unor saci de cartofi rasturnati, tocmai cumparati dintr-o piata oarecare. Tuberculii dintr-un sac se risipira pe sosea rand pe rand dar Salvarea isi continua drumul nestingherita. Martorii incepura sa huiduie ca la un meci pe stadion dar protestul lor fu inghitit de fumul esapamentului . Atunci Dacia, batrana dacie, lua bolnavul la indemnul celorlalti si porni spre spitalul celui mai apropiat oras in urmarirea celor care tocmai sfidase multimea dar mai ales doar pentru a salva viata lui Ion care respira din ce in ce mai greu. Salvarea nu mai putu fi ajunsa din urma insa la scurt timp dupa ce intra in oras dacia se opri in dreptul spitalului din Balcesti. In fata portilor inchise cu un lacat atarna un afis: SPITAL INCHIS DIN INITIATIVA GUVERNULUI ROMANIEI PENTRU RESTRUCTURAREA MINISTERULUI SANATATII. Astfel ca, sufletul lui Ion, in agonia mortii isi dadu seama ca e timpul sa-si ia talpasita intr-un loc mai bun spre ceruri.
