Cum să găseşti o petardă

Drumurile astea la Bucureşti mă omoară. Mai ales acu în prag de sărbători !... Dar n-am ce face. Dracu m-a pus să mă fac electrician dă capitală ! Şi după o zi d-asta de stat numai cu ochii-n cabluri, în fire şi conectori parc-aş merita şi eu un pic de recreere cu vreo fufă de pe centură. Nu? Nu... Nu asta. Mă uit pe geamul maşinii din mers. Asta-i prea şleampătă, crăcănată. Cine ştie de câţi o fi fost descentrată. Merg mai departe. Mă uit iar pe marginea drumului. Poate asta. Nu, vorbesc singur, nu te uiţi că-i vacă ! Şi neagră tuci. Parcă-i Bruna de Austria. Mai merg, mai merg şi mă hotărăsc: ,, Ia zi frumuseţe cât ceri ?'' ,, Un milion. Da fac numai oral'' ,, Scump, scump ! Vă credeţi pe Broadway ?'' şi ridic geamul portierei. Trebuie să găsesc eu ceva să-mi convină. Ia uite ce băbăciune ! Ca să mă agăţ de asta trebuie să beau o jumete. ,, Mamaie, nu te-a scos ăştia la pensie bre ?'' râd eu ,,Hai sictir !'' mă înjură ea. În timp ce hohotesc pun ochii pe o brunetă. Brunetă-brunetă nu aripioară. Bunicică. Chiar bună. Cobor din nou geamul portierei: ,, Cât ceri? '' ,,20 de lei'' vine sec răspunsul ,, Şi ieftină...'' mă trezesc vorbind cu voce tare. Îmi convine. ,, Ia d-aci !'' mă uit împrejur după peştele ei şi chiar dacă nu-l văd îi întind iute banii ca nu cumva să se răzgândească. Bruneta ia banii, bagă mâna-n geantă şi scoate două cutii. ,,Ce-s astea ? '' ,, Pocnitori. 10 lei cutia.''