Ursu

Eu sunt Ursu. Adica Ursu Gheorghe. Oricum, lumea ma dezmiarda Georgica Ursulica. Voi pleca in concediu. Stiu un loc in apropiere de Tuzla, un loc salbatic dar splendid la malul Marii Negre unde in fiecare an imi petrec vacanta mergand cu cortul , eu si familia mea respectiv sotia si copilul. Cateva zile stam si ne desfatam departe de galagia orasului , departe de manele, rock, house sau alte muzici, departe de claxoane, de aglomeratie si asfalt incins. Doar nisipul imi place sa-l simt fierbinte sub talpi. Ne luam strictul necesar. -Hai! Ai facut bagajele? imi intreb consoarta -Da draga, aproape sunt gata. - Ce-i cu asta aici? arat catre ceasul desteptator ascuns parca intr-un colt al unei genti. -Pai sa putem sa ne trezim dimineata ca sa prindem ultravioletele -N-am nevoie de nici o violetă mai ales ultra

, ii zic si arunc ceasul cat colo. Nu ma intereseaza nici daca e noapte nici daca e zi ori daca e duminica sau luni. Nu intelegi?...ma duc acolo sa ma relaxez, sa uit de notiunea timpului. Nevasta ridica din umeri si ma lasa in pace. Stie ca sunt tacanit. Am plecat. Am ajuns. Am instalat repede cortul si-am si facut deja prima baie. Copilul e extrem de incantat si desi plaja e ingusta, sub un mal, iar apa adanca si porneste brusc de la cativa metri, totul e perfect, se distreaza. Are colacul pe el si nu mi-e frica. Nevasta prepara mancarica de seara la tuci si simt cum aerul sarat imi incarca bateriile. Ce liniste, ce bine! -Du-te si mai fa rost de vreascuri, de ceva ca sa incingem focul! ma indeamna sotia. Ma duc. Dar unde sa gasesti lemne de foc la mare? Ma urc pe mal, pe o carare batuta de caini si privesc in departare. Se vede o liziera de copaci ce tradeaza existenta drumului national si pornesc intr-acolo. Nu e chiar departe, ajung repede. Intru in desis, ma zgarai in niste tufe, ocolesc niste gunoaie, resturi de mancare, hartii igienice dar calc pe ce nu trebuie, in fine, nu conteaza! si vad un copacel uscat, cazut intr-o parte. Ha-ha, asta e! si incerc sa-l ridic de la pamant insa un urlet groaznic venit din spatele meu ma infioara. Ma intorc si inima imi bate cu putere, un ditamai ursul se repede la mine. Totul se invalmaseste in mintea mea, strig cu putere in speranta ca ma aude cineva si din lupta cu ursul sunt zguduit aprig de nevasta: -Trezeste-te! Trezeste-te! . Visasem. Ce bine ca a fost un vis! Sunt transpirat leoarca si in buimaceala somnului reusesc sa-i spun: -Stii ce?...m-am razgandit. Maine nu mai mergem la mare ci mai bine la munte. Vreau sa visez delfini.