Follow by Email

marți, 7 ianuarie 2014

Sexul furnicii

Judecătorul își lăsă ochelarii de vedere pe filele dosarului. Îl privi pe inculpat și îl întrebă cu un glas neutru: ,, Ce aveți de spus în apărarea dvs?" ,, Domnu judecător eu n-am furat animalele din Vălenii de Vale" ,, Păi le-ați furat sau nu ?" ,, Le-am furat dar nu din Vălenii de Vale... ci din Vălenii de Deal !" ,, În fine, e o greșeală de redactare... dar le-ai furat, nu ?" ,, Da, dar uitați ce se zice aici, desfăcu inculpatul filele rechizitorului din mapa ce o avea asupra lui... cică mergeam pe stradă dar de fapt eu... eram pe drum" ,, Ei, și ?" zâmbi magistratul ,, Păi cum mergeam eu pe drum am zărit două lanțuri într-un gard și atunci mi-a venit ideea să le iau și să le vând la fier vechi" ,,Așa și ?" ,,Păi și de lanțuri erau legate bovinele și atunci le-am luat și pe ele..și... și altceva: eu nu înțeleg cine îi Oprea ăsta de pe citație. Cine o fi jigodia asta, lăchioiu ăsta de s-a semnat aici cu mâzgălitura asta parcă-i sexu furnicii.
Că nu l-am văzut în viața mea, nu-l cunosc, n-am avut de-a face cu el." Judecătorul mări ochii: ,, Eu sunt"

miercuri, 18 decembrie 2013

Cum să găseşti o petardă

Drumurile astea la Bucureşti mă omoară. Mai ales acu în prag de sărbători !... Dar n-am ce face. Dracu m-a pus să mă fac electrician dă capitală ! Şi după o zi d-asta de stat numai cu ochii-n cabluri, în fire şi conectori parc-aş merita şi eu un pic de recreere cu vreo fufă de pe centură. Nu? Nu... Nu asta. Mă uit pe geamul maşinii din mers. Asta-i prea şleampătă, crăcănată. Cine ştie de câţi o fi fost descentrată. Merg mai departe. Mă uit iar pe marginea drumului. Poate asta. Nu, vorbesc singur, nu te uiţi că-i vacă ! Şi neagră tuci. Parcă-i Bruna de Austria. Mai merg, mai merg şi mă hotărăsc: ,, Ia zi frumuseţe cât ceri ?'' ,, Un milion. Da fac numai oral'' ,, Scump, scump ! Vă credeţi pe Broadway ?'' şi ridic geamul portierei. Trebuie să găsesc eu ceva să-mi convină. Ia uite ce băbăciune ! Ca să mă agăţ de asta trebuie să beau o jumete. ,, Mamaie, nu te-a scos ăştia la pensie bre ?'' râd eu ,,Hai sictir !'' mă înjură ea. În timp ce hohotesc pun ochii pe o brunetă. Brunetă-brunetă nu aripioară. Bunicică. Chiar bună. Cobor din nou geamul portierei: ,, Cât ceri? '' ,,20 de lei'' vine sec răspunsul ,, Şi ieftină...'' mă trezesc vorbind cu voce tare. Îmi convine. ,, Ia d-aci !'' mă uit împrejur după peştele ei şi chiar dacă nu-l văd îi întind iute banii ca nu cumva să se răzgândească. Bruneta ia banii, bagă mâna-n geantă şi scoate două cutii. ,,Ce-s astea ? '' ,, Pocnitori. 10 lei cutia.''

joi, 22 august 2013

Ursu

Eu sunt Ursu. Adica Ursu Gheorghe. Oricum, lumea ma dezmiarda Georgica Ursulica. Voi pleca in concediu. Stiu un loc in apropiere de Tuzla, un loc salbatic dar splendid la malul Marii Negre unde in fiecare an imi petrec vacanta mergand cu cortul , eu si familia mea respectiv sotia si copilul. Cateva zile stam si ne desfatam departe de galagia orasului , departe de manele, rock, house sau alte muzici, departe de claxoane, de aglomeratie si asfalt incins. Doar nisipul imi place sa-l simt fierbinte sub talpi. Ne luam strictul necesar. -Hai! Ai facut bagajele? imi intreb consoarta -Da draga, aproape sunt gata. - Ce-i cu asta aici? arat catre ceasul desteptator ascuns parca intr-un colt al unei genti. -Pai sa putem sa ne trezim dimineata ca sa prindem ultravioletele -N-am nevoie de nici o violetă mai ales ultra
, ii zic si arunc ceasul cat colo. Nu ma intereseaza nici daca e noapte nici daca e zi ori daca e duminica sau luni. Nu intelegi?...ma duc acolo sa ma relaxez, sa uit de notiunea timpului. Nevasta ridica din umeri si ma lasa in pace. Stie ca sunt tacanit. Am plecat. Am ajuns. Am instalat repede cortul si-am si facut deja prima baie. Copilul e extrem de incantat si desi plaja e ingusta, sub un mal, iar apa adanca si porneste brusc de la cativa metri, totul e perfect, se distreaza. Are colacul pe el si nu mi-e frica. Nevasta prepara mancarica de seara la tuci si simt cum aerul sarat imi incarca bateriile. Ce liniste, ce bine! -Du-te si mai fa rost de vreascuri, de ceva ca sa incingem focul! ma indeamna sotia. Ma duc. Dar unde sa gasesti lemne de foc la mare? Ma urc pe mal, pe o carare batuta de caini si privesc in departare. Se vede o liziera de copaci ce tradeaza existenta drumului national si pornesc intr-acolo. Nu e chiar departe, ajung repede. Intru in desis, ma zgarai in niste tufe, ocolesc niste gunoaie, resturi de mancare, hartii igienice dar calc pe ce nu trebuie, in fine, nu conteaza! si vad un copacel uscat, cazut intr-o parte. Ha-ha, asta e! si incerc sa-l ridic de la pamant insa un urlet groaznic venit din spatele meu ma infioara. Ma intorc si inima imi bate cu putere, un ditamai ursul se repede la mine. Totul se invalmaseste in mintea mea, strig cu putere in speranta ca ma aude cineva si din lupta cu ursul sunt zguduit aprig de nevasta: -Trezeste-te! Trezeste-te! . Visasem. Ce bine ca a fost un vis! Sunt transpirat leoarca si in buimaceala somnului reusesc sa-i spun: -Stii ce?...m-am razgandit. Maine nu mai mergem la mare ci mai bine la munte. Vreau sa visez delfini.

vineri, 21 decembrie 2012

Microbul 21



,,Hapciu!'' strănut cu poftă. ,,Sănătate!'' îmi zice cel de lângă mine cu care aşteptam tramvaiul. E de la vremea asta schimbătoare. Aci ger, aci căldură'' ,,Mda...''îngaim eu. ,,Şi aşa nu mai conteaza dacă sunteţi răcit sau nu'' zice el. ,,De ce ?'' mă arăt interesat. ,,Păi n-aţi auzit de sfârşitul lumii?... cică va fi molima mare, ne vom imbolnăvi cu totii...'' ,, De la mine?'' zâmbesc eu ,,Ei aşi! dă el din mână a lehamite. E adevărat, mâine se va răspândi un microb pentru care nu e leac.'' ,, Cine il va răspândi?...eu auzisem ceva despre o nenorocire prezisă de mayaşi. Cică un meteorit...'' ,, Nu e dom"le nici un meteorit...mâine Al-Qaida va lansa din centrul Europei o bomba biologică către România. SRI-ul le-a dejucat un plan dar mai au şi altele de rezervă. Ai văzut ce s-a întâmplat la bulgari?...'' ,, Du-te nene cu tâmpeniile astea! Te uiti prea mult la teveu, ai vazut prea multe năzdrăvănii la ştiri şi prea multe filme americane şi îmi îndrugi acum povestea asta cu bomba biologica. He-he! He, he ,he!'' izbucnesc eu ,,Nu râde că ai să vezi mâine, îmi zise acesta în timp ce se urcă primul în tramvaiul ce tocmai ajunsese in staţie. Nu i-am mai dat nici o replică gândindu-mă că nu are rost să mă străduiesc să conving un ciudat anonim, cu care am împărţit adineauri câteva minute din viata mea, că aiurează. În definitiv ce mă interesează ce crede fiecare! Azi e 21 decembrie. Ninge. Vai ce frumos ninge ! Am venit in staţie cu mult mai devreme decat deunăzi. Aştept. Mă uit la la tăbliţa ce indică traseele. Ce coincidenţă, traseul 21! Ciudatul nu mai e prin preajmă dar nici nu mă gândesc la el ci la problemele mele: am de luat lapte praf pentru aia mică... o sticlă de pepsi, câteva supozitoare pentru mine că mă cam doare mijlocul...hm, vine tramvaiul 21. Mă urc. E cam aglomerat. Tramvaiul porneşte şi deodată scrâşnete, ţipete, frâne! Când mă dezmeticesc văd sub roţile tramvaiului pe cel cu care purtasem ieri o discuţie despre sfârşitul lumii, într-o baltă de sânge. Mort.

miercuri, 6 iunie 2012

Gândacul


M-am internat de curând într-un spital din oraş pentru analize şi mai ales pentru a elimina orice suspiciune într-o anumită problemă. Ca aproape toate organismele ce suferă o schimbare a patului nici al meu nu prea s-a adaptat. Am dormit iepureşte ba din cauza unor ţânţari cu care m-am luptat voiniceşte ba pentru că pe un coleg de salon îl apuca sforăitul în do major. Dar toate inconvenientele au trecut, am făcut analizele şi am ajuns a doua zi acasă. Când am intrat în sfârşit în patul meu am adormit aproape instantaneu după neplăcerile din ajun. Visam erotic. Se facea că... dar lasă! Eram mulţumit şi dintr-o dată ceva mă înţepa în piept. De necaz deschid ochii şi ce sa vezi!...pe pieptul meu doi purici se călăreau de zor Zbier: Ce dracu! şi îi strivesc cu palma ca să moară fericiţi. Nevasta mă aude, intră în cameră şi îi reproşez imediat că îl lasă prea mult pe copil să se joace cu câinele. ,,Ce purici, ce câine!? exclamă ea , poate ai venit cu ei de la spital.'' ,,De la spital?! mă mir Haida-de, păi am venit dintr-un spital nu dintr-un coteţ de câine!'' Mă întorc nervos cu spatele la ea convins că am dreptate. Ea iese. Eu incerc să adorm... să adorm odată! dar ceva mă gâdilă. Dau patura la o parte şi din şliţul pijamalelor iese un gândac. Ştiu, o să ziceţi că normal... adică până la urmă ce era să iasă? Dar ăsta chiar era un gândac adevărat. Se oprise şi mă privea galeş. Oare văzuse ceva?

Ceasul


Sunt în concediu. Aţi putea spune fericitule ! Într-un fel cam aşa e. Fac doar ce-mi place şi de aia stau cam mult la calculator până târziu în noapte. Am program liber-liber toată ziulica doar uneori duc gunoiul când îmi cere nevasta. Aaa...apropo sunt certat cu ea. Nici nu ne mai vorbim. Păi n-am dreptate? În fiecare dimineaţă duce copilul la şcoală şi face o hărmălaie de nedescris. Îl ceartă. Ba că nu s-a spălat pe dinţi ba că a uitat să-şi pună nu-ş ce carte în ghiozdan ba că de ce s-a îmbrăcat cu aia şi nu cu ailaltă. În fine, eu in concediu dimineaţa dorm nu vreau să aud istericale. Aşa că alaltăieri m-am luat de ea şi i-am zis multe... şi de măsa. Că e cu gura mare ca ea. Atâta mi-a fost...

Ieri, când am făcut ochi, m-am pomenit cu un bilet lăsat la capul patului:,, Dacă ţi-e foame încălzeşte-ţi sarmalele din frigider, plec la mama '' O clipă mi-a stat inima. Hei, ce naiba! dintr-atâta lucru? Dar m-am liniştit imediat. Mai jos scria: ,,...în vizită''

Am navigat şi ieri toată ziua pe internet. Seara a venit nevastă-mea dar era tot botoasă. Nu vorbea. Tot un bilet mi-a arătat: ,,Ai mâncat?'' Şi-am început şi eu cu d-astea. Am scris repede pe o hârtie ,, Da. Ce face măta?'' ,, Ce-ţi pasă?'' ,, E-te-te! vorbim prin bileţele acu?...parcă am mai văzut moda asta...termină cu prostiile şi hai să vorbim normal că deja mă doare mâna'' ,,Ai fost un măgar! Nu vorbesc cu tine decât aşa până nu ţi-oi cere scuze.'' ,, N-am chef!'' am mâzgălit eu repede şi-am plecat înapoi în cealaltă cameră la calculator. Am stat iarăşi mult uitând că de fapt azi e gata concediul! de dimineaţă trebuie să plec la serviciu. Hei drăcie! trebuie să pun ceasul să sune. Am o boală: în treacăt fie spus eu mă trezesc dimineaţa doar cu ajutorul unui ceas ce l-am primit de ziua mea. Mi l-a dăruit mama...ăăă!...mama mea. Umblu tiptil prin dormitorul conjugal pentru că eu ştiu să respect somnul ei. Am dibuit ceasul şi orbecăind l-am pus să sune. Are o melodie suavă care-mi place tare mult. Să-l verific... da' na! că nu mai merge. Dumnezeule, ce ghinion ! ,, Soţiaa!... îi şoptesc, soţia te rog să mă trezeşti dimineaţă ca să plec la serviciu pentru că nu mai merge ceasul, habar n-am ce are...''. E de bine. Cred că i-a mai trecut supărarea. O văd prin semîntuneric cum dă aprobator din cap. Mă culc liniştit. ,,Somn uşor'' îi îngân.

Visez. Păsărele ciripesc timide la fereastră. Deschid ochii buimac. Soarele e de două suliţe sus. Mi-a inundat camera. Doamne, am întârziat la slujbă! De ce nu m-o fi sculat?. Mă uit la ceasul de pe noptieră. Lângă el e un bileţel pe care scrie: ,, Trezeşte-te, e ora 6, trebuie să pleci la serviciu! ''

duminică, 29 ianuarie 2012

Adjutantul Creţu


Fusesem proaspăt sergent angajat. Colonelul se uită la mine gânditor şi apoi îl chemă pe adjutant: ,, Creţule ia-l în primire, cum îl creşti aşa îl ai" ,, Nţeles să trăţi!"
Ne depărtarăm de superior si adjutantul mă întrebă repede: ,, Di undi ieşti flăcăneaţă?" ,, Din Ghimbav domnule" ,, E-ti fleoşc!... din Ghimbav... nu asta ti-am întrebat ci di undi ieşti adică di la casă sau di la bloc?'' ,, Stau la casă...'' ,, Aha vez câ ştii! Şi ci faci tu la casâ?'' ,, Stau'' ,, Cum adica stai! Stai aşa... ca muta la p...? N-ai şi tu nica di făcut?'' ,, Ba da domnule fac...cand trebuie sa fac-fac!'' ,,Aha! Adica faci când ti treci. Da ia zi ceva orătănii ai pi-acolo?'' ,, Am...găini, raţe, curci, porumbei.'' ,, Du-ti ăi! Adica ai tu mai multi ca mini?'' ,, Nu ştiu'' ,, N-ai!'' mai zise si mă privi cu atenţie înainte de a plasa următoarea întrebare: ,, Da ci inălţâmi ai?'' ,, 1.80!'' ,, Un mietru opzăci?'' ,,Da '' ,, Duti ăi! Adică ai tu mai mult ca mini?'' ,,Nu ştiu'' ,,N-ai! Da ia spuni kile...câti kili ai?'' ,, Cred că vreo 85-86 cam aşa'' ,, Pfuoai! Minţi! N-ai mai multi ca mini!'' ,, Nu mint domne...de ce-mi vorbiţi aşa: mă credeţi vreun lache?'' ,, Ce mă? Te crezi tu mai lache ca mini? E-ti-ti la iel! Porc ai?'' ,, Am'' ,,Mari?'' ,, Da, cred ca are vreo 200 de kg'' ,, Hi-hi! Ăla-i porc? Nu-i bun! Ari grăsimi pi iel di patru deşti. Am io porc di fo sută trizăci di kili. Ăla da! îi numa carni. Da lemni pentru la iarna ai?'' ,, N-am... că fac focu cu gaze'' ,, Cu gazi? Nu-i bun, n-ari puteri! Cea mai bunî căldură o faci cu lemni. Apă ai?'' ,, Da, de la reţea'' ,, Hă-hă! Îi plină di clor. Cea mai bunî îi apa din fântânî. Apî curatî şi limpidi. Cai ai?'' ,, N-am'' ,, Ia-ţ o perechi di cai ca sî faci treabî. Io am!'' Făcurăm câţiva paşi şi adjutantul văzu pe cineva şi-l strigă: ,, Băi Costăchele ia arată-i tu lu dom serjent unitatea că-i nou şi el. Ne-ntâlnim mâini flăcău!'' îmi făcu apoi cu ochiul

A doua zi mă întâlnii cu adjutantul Creţu prin curtea unităţii. Imi zâmbi protector: ,, Ori cum ziceai că ti cheamă?'' ,, Marin'' ,, Aha!...mi-aduc aminti da, aşa ti cheamă, Marin... tu eşti băietu ăla cu gospodărie frumoasî în Ghimbav!'' ,, Da'' ,, Ori ce înălţâmi ziceai cî ai?'' ,, La limită...1.70'' ,, Păi da că io am unuşaptijdoi deci cam ast-ar fi numa că tu ai caşcheta mai înaltă. Gospodărie frumoasă da... Să tai şi tu o găină, parcă ziceai că ai multe, să-mi aduci s-o văz mâini cât ie di grasî'' ,, Păi n-am decât vreo 5-6 şi-un cocoş... ştiu eu...'' ,, Hai lasî, lasî c-am glumit. Ori ce ziceai că ai, porc sau purcea?'' ,, Purcea'' ,,Mari?'' ,,Nu. Vreo 125 de kile'' ,, O sutîdouşcinşi di kili? da ci faci cu slăbătura aia, ci i-ai dat sî mănânci, paii? Io am porc mari sănătos, ari pisti douăsuti di kili...'' Adjutantul se-ntrerupse. Cineva gâfâia alergând înspre noi: ,, Nea Creţule! Bre!...abia îşi trăgea respectivul răsuflarea de efort, mi-a transmis de la dispecerat să-ţi zic că ţi s-a inundat iar apartamentul!''