Ceasul

Sunt în concediu. Aţi putea spune fericitule ! Într-un fel cam aşa e. Fac doar ce-mi place şi de aia stau cam mult la calculator până târziu în noapte. Am program liber-liber toată ziulica doar uneori duc gunoiul când îmi cere nevasta. Aaa...apropo sunt certat cu ea. Nici nu ne mai vorbim. Păi n-am dreptate? În fiecare dimineaţă duce copilul la şcoală şi face o hărmălaie de nedescris. Îl ceartă. Ba că nu s-a spălat pe dinţi ba că a uitat să-şi pună nu-ş ce carte în ghiozdan ba că de ce s-a îmbrăcat cu aia şi nu cu ailaltă. În fine, eu in concediu dimineaţa dorm nu vreau să aud istericale. Aşa că alaltăieri m-am luat de ea şi i-am zis multe... şi de măsa. Că e cu gura mare ca ea. Atâta mi-a fost...

Ieri, când am făcut ochi, m-am pomenit cu un bilet lăsat la capul patului:,, Dacă ţi-e foame încălzeşte-ţi sarmalele din frigider, plec la mama '' O clipă mi-a stat inima. Hei, ce naiba! dintr-atâta lucru? Dar m-am liniştit imediat. Mai jos scria: ,,...în vizită''

Am navigat şi ieri toată ziua pe internet. Seara a venit nevastă-mea dar era tot botoasă. Nu vorbea. Tot un bilet mi-a arătat: ,,Ai mâncat?'' Şi-am început şi eu cu d-astea. Am scris repede pe o hârtie ,, Da. Ce face măta?'' ,, Ce-ţi pasă?'' ,, E-te-te! vorbim prin bileţele acu?...parcă am mai văzut moda asta...termină cu prostiile şi hai să vorbim normal că deja mă doare mâna'' ,,Ai fost un măgar! Nu vorbesc cu tine decât aşa până nu ţi-oi cere scuze.'' ,, N-am chef!'' am mâzgălit eu repede şi-am plecat înapoi în cealaltă cameră la calculator. Am stat iarăşi mult uitând că de fapt azi e gata concediul! de dimineaţă trebuie să plec la serviciu. Hei drăcie! trebuie să pun ceasul să sune. Am o boală: în treacăt fie spus eu mă trezesc dimineaţa doar cu ajutorul unui ceas ce l-am primit de ziua mea. Mi l-a dăruit mama...ăăă!...mama mea. Umblu tiptil prin dormitorul conjugal pentru că eu ştiu să respect somnul ei. Am dibuit ceasul şi orbecăind l-am pus să sune. Are o melodie suavă care-mi place tare mult. Să-l verific... da' na! că nu mai merge. Dumnezeule, ce ghinion ! ,, Soţiaa!... îi şoptesc, soţia te rog să mă trezeşti dimineaţă ca să plec la serviciu pentru că nu mai merge ceasul, habar n-am ce are...''. E de bine. Cred că i-a mai trecut supărarea. O văd prin semîntuneric cum dă aprobator din cap. Mă culc liniştit. ,,Somn uşor'' îi îngân.

Visez. Păsărele ciripesc timide la fereastră. Deschid ochii buimac. Soarele e de două suliţe sus. Mi-a inundat camera. Doamne, am întârziat la slujbă! De ce nu m-o fi sculat?. Mă uit la ceasul de pe noptieră. Lângă el e un bileţel pe care scrie: ,, Trezeşte-te, e ora 6, trebuie să pleci la serviciu! ''