miercuri, 6 iunie 2012

Gândacul


M-am internat de curând într-un spital din oraş pentru analize şi mai ales pentru a elimina orice suspiciune într-o anumită problemă. Ca aproape toate organismele ce suferă o schimbare a patului nici al meu nu prea s-a adaptat. Am dormit iepureşte ba din cauza unor ţânţari cu care m-am luptat voiniceşte ba pentru că pe un coleg de salon îl apuca sforăitul în do major. Dar toate inconvenientele au trecut, am făcut analizele şi am ajuns a doua zi acasă. Când am intrat în sfârşit în patul meu am adormit aproape instantaneu după neplăcerile din ajun. Visam erotic. Se facea că... dar lasă! Eram mulţumit şi dintr-o dată ceva mă înţepa în piept. De necaz deschid ochii şi ce sa vezi!...pe pieptul meu doi purici se călăreau de zor Zbier: Ce dracu! şi îi strivesc cu palma ca să moară fericiţi. Nevasta mă aude, intră în cameră şi îi reproşez imediat că îl lasă prea mult pe copil să se joace cu câinele. ,,Ce purici, ce câine!? exclamă ea , poate ai venit cu ei de la spital.'' ,,De la spital?! mă mir Haida-de, păi am venit dintr-un spital nu dintr-un coteţ de câine!'' Mă întorc nervos cu spatele la ea convins că am dreptate. Ea iese. Eu incerc să adorm... să adorm odată! dar ceva mă gâdilă. Dau patura la o parte şi din şliţul pijamalelor iese un gândac. Ştiu, o să ziceţi că normal... adică până la urmă ce era să iasă? Dar ăsta chiar era un gândac adevărat. Se oprise şi mă privea galeş. Oare văzuse ceva?

Un comentariu:

  1. Buna...
    ti-am acordat un premiu...hehe
    un fel de leapsa bloggerilor
    https://dana14ladys.wordpress.com/2012/06/22/beautiful-blogger-award/

    RăspundețiȘtergere