Autobuzul era în staţie. Caramfil îşi luă de-o mână baiatul, pe Petre şi în cealaltă bagajul. Şoferul îl aştepta răbdător pe pasagerul întârziat deşi lumea din autobuz începuse să murmure dezaprobatoare dar acesta îl cunoştea de prea mult timp ,, Hai mă, odată!'' îi şopti şi porni maşina. ,, Bă, scuze! am avut probleme cu ăsta micu. E cam deranjat la stomac '' îl minţi Caramfil in timp ce roţile se puseră în mişcare. Nu avea cum să-i spună adevărul că băuse cu băieţii în ajun şi avusese noroc cu piciul care se trezise mai devreme şi îi chicotea la ureche
Făcea naveta asta de mai mult timp de câte ori era nevoit să ducă puştiul la soacră-sa când pleca pe şantier. Trebuiau să pacurgă vreo 35 de kilometri pâna la destinaţie. Abia parcurseseră vreo doi ,, Uite barja tati! Barja! Barja!'' ,, Da tati barza. Ai vazut ce cuib mare are?'' Copilul dădu aprobator din cap în timp ce vehiculul tocmai depăşea o femeie, într-o fustă mini, ce se plimba agale pe marginea drumului în dreptul unui crâng în aşteptarea clienţilor tirişti şi nu numai. ,, Uite proştioara...tati, uite proştioara! arătă Petre pe geam cu degetul către femeie. Dă pijdă! Dă pijdă!'' Câţiva, din jurul lui, care-l auziră bufniră în râs punându-l pe tată într-o situaţie penibilă dar acesta se prefăcea că nu înţelege. ,, Hai la pijdă! Hai la pijdă!'' continuă copilul până tatăl îşi pierdu răbdarea şi-şi puse degetul arătător la gură: ,,Ssst!'' chiar în momentul în care se auzi o frână , o buşitură şi o exclamaţie şoferească:,,...jania mătii!'' urmată de un schelălăit ce trădă şi victima-un câine. Maşina se opri şi şoferul evaluă pagubele:un far spart. Coborâră şi câţiva curioşi dar după un timp alţi cetăţeni îşi pierdură răbdarea ,, Hai domne odată că pierdem legătura!''Conducătorul autovehicului făcu o grimasă dar fu nevoit să pornească din nou la drum.
După vreo câtiva kilometri opri în prima localitate. Unii coborâră si alţii viceversa. Totul decurgea normal când la un moment dat plesni un cauciuc chiar la trecerea peste o cale ferată şi şoferul se chinui să tragă autobuzul în afara pericolului. Se apucă apoi să rezolve pana de cauciuc în timp ce nemulţumiţii fierbeau :,,...ţi-ar jafu al dracu!''. Când acesta termină treaba o parte din călători nu-şi mai dezlipeau ochii de pe ceas : ,, Hai forjeaz-o acum ca să recuperăm ceva timp să putem prinde celălalt autobuz! '' zise cineva. ,, Ghiorţ!'' făcură intestinele lui Caramfir aprobatoare dar nu le auzi nimeni decât proprietarul. ,,Hopa! se gandi acesta. Ce e asta?'' ,,Ghioorţ! Ghioorţ!'' bolborosiră din nou şi o greutate se lasă în stomac. ,,Aoleu, vai de mine!...ce mă fac, unde să mă duc la veceu acu? Vezi cum mă bate Dumnezeu că am zis de copil?''mai reflectă el. Îl cuprinseră transpiraţiile. Să-i spună amicului său să oprească maşina nu se cade, se va face de râs şi apoi mai sunt şi oamenii ăştia grăbiţi...Doamne ce dureri! Plesneşte ceva în el! Aşa o fi şi la naştere? Kilometrii până la următoarea staţie se scurgeau încet. Minutele parcă erau ani când în sfârşit uşile se deschiseră şi Caramfil aproape că-şi făcu loc cu coatele să coboare mai repede în spatele unor tufe din apropiere ,, Stai aici că vin imediat, îi spuse lui Petre, Să nu cobori tati!'' ,, Te văd tati! privea copilul pe geam Te văăd!'',, Taci mă! îi făcu Caramfil semne disperate, Ssst!'' îşi duse mâna la gură în timp ce cu cealaltă făcea altceva dar cand se hotărâ să fie atent la ce face şi nu la copil autobuzul porni deodată. ,, Băă! ţipă tatăl, copilul meu! Băă, opreşte!'' alergă el în urma acestuia fără să mai ţină cont de nimic însă din spate auzi glasul celui pe care credea că-l pierduse: ,, Tati, nu e fumos să faci în dum. Uite oliţa!'' îi întinse acesta un castron crăpat din plastic pe care cineva îl aruncase aiurea mai demult în şanţ.
